| Author | Post |
|---|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Fri Nov 6th, 2009 00:20 | 1st Post |
|
telejurnal
http://www.youtube.com/watch?v=BKUVGGqgD-4&feature=related
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Fri Nov 6th, 2009 00:24 | 2nd Post |
|
despre parvulescu
http://www.youtube.com/watch?v=BFJJBJcZr20&NR=1
Last edited on Fri Nov 6th, 2009 00:25 by nadih
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Fri Nov 6th, 2009 00:27 | 3rd Post |
|
Iliescu, ascultati ce spune
Oare mai tine minte ?
http://www.youtube.com/watch?v=lczbyzZruJo&feature=related
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Fri Nov 6th, 2009 00:57 | 4th Post |
|
Asta e ce l-a invatzat Iliescu pe pretendentul la presidentie
http://www.youtube.com/watch?v=28frNfd9VNU&feature=related
|
Scarlett
Moderator
back to top
|
Posted: Sat Nov 7th, 2009 09:04 | 5th Post |
|
| Nici cei care sunt acum nu sunt mai buni , nu va faceti iluziiiiiiiiiiiiiiiiiii! Last edited on Sat Nov 7th, 2009 09:05 by Scarlett
____________________
Einstein "Este mai usor sa dezintegrezi un atom decât o prejudecata"
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Sun Nov 8th, 2009 11:43 | 6th Post |
|
nu ca sunt mai buni Scarlet, dar .. tzi minte cand erau caloriferele inghetate si stateai la coada sa poti cumpara un pachet de "tacamuri" de pui ?
sa nu spunem, ca nici koor papir nu se gasea, norok ca era scanteia publicata in fiecare zi
rad, amar
|
Scarlett
Moderator
back to top
|
Posted: Sun Nov 8th, 2009 19:36 | 7th Post |
|
| Nu la asta ma refeream , EI nu au facut nimic , suntem dusi de val , cu ei sau fara ...la tacamuri....romanii ...unii vor ajunge.
____________________
Einstein "Este mai usor sa dezintegrezi un atom decât o prejudecata"
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Sun Nov 8th, 2009 22:28 | 8th Post |
|
Daca nu era comunitatea europeana sa puna mana in gat, nu se schimba nika in romania
si chiar daca nu imi plac, legile, unele din ele aduse, de ue, fara ele, ar fi fost totul mioritic si fanariot
|
acrista83
Juna Junioara
back to top
|
Posted: Fri Dec 4th, 2009 10:22 | 9th Post |
|
Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie
O poveste cu ouă
În urmă cu 20 de ani (şi cîteva săptămîni) mă aflam pentru prima dată şi pentru o perioadă nedefinită în localitatea Seini, o aşezare dintre Baia Mare şi Satu Mare, care tocmai fusese declarată de către de regimul Ceauşescu – oraş. Eram repartizat acolo. De fapt, singur mi-alesesem acel loc „de unde se agaţă harta în cui“ şi începeam să mă întreb dacă nu cumva fusese o vitejie de care avea să-mi pară rău. Gara era în plin cîmp şi, pentru a ajunge în localitate, trebuia să străbaţi nişte drumuri noroioase. În centru găseai o biserică ungurească cu turn înalt şi ascuţit, pe care scria că a fost construită în secolul al XIII-lea. Era şi un magazin universal în care, intrînd de curiozitate, aveam să rămîn de-a dreptul perplex.
În mijloc era un raion circular de cosmetice pe ale cărui rafturi erau înşirate în ambalajele lor colorate, săpunuri Fa, deodorante Bac şi 8x4, after-shave-uri Denim şi alte asemenea minuni cu iz occidental, care, la Bucureşti, nu circulau decît pe obscure filiere de contrabandă şi de cele mai multe ori serveau drept „atenţii“ pentru medici sau diverşi funcţionari. Aici însă, şedeau în mijlocul magazinului şi nimeni nu se bătea pentru ele. Am crezut o clipă că sînt doar nişte ambalaje puse acolo drept ornament, deşi şi asta ar fi fost o mare curiozitate (dacă nu chiar un act de curaj din partea conducerii magazinului). Încercînd să aflu adevărul, am cerut vînzătoarei unul din acele produse. M-a evaluat cu o scurtă privire şi apoi m-a întrebat: „Aveţi ouă?“. Trăiam un moment straniu şi am început să mă îndoiesc de propriul meu auz. M-am gîndit şi la văz. Observînd că femeia aşteaptă totuşi un răspuns, am reacţionat timid: „Ouă?“. „Da, sigur, nu vedeţi ce scrie acolo?“ Era un carton pe care nu-l văzusem şi pe care scria cu pixul că pentru fiecare 10 lei de produs, cumpărătorul trebuie să aducă un ou care urma să fie echivalat cu un leu. Cu alte cuvinte, dacă un deodorant costa 30 de lei, trebuia să aduci 27 de lei şi trei ouă.
Comunismul ne obişnuise cu multe forme ciudate de comerţ. Aceasta depăşea însă orice auzisem pînă atunci. Aveam să aflu apoi că metoda ţinea de micul trafic din regiunile de graniţă, că produsele erau aduse din Ungaria şi că ideea cu ouăle era o decizie locală prin care statul încerca achiziţionarea acestora din gospodăriile sătenilor (care altfel le ţineau pentru consum propriu şi nu se gîndeau să le comercializeze). Mi-am spus atunci că, dacă e vorba doar de nişte biete ouă, aveam eu să mă descurc. Şi am început să visez la întoarcerea mea la Bucureşti cu o sacoşă plină de deodorante şi săpunuri Fa şi Bac, pe care urma să le fac cadou mamei şi prietenei mele. Pe bunul meu amic, amator de aventuri, aveam să-l uimesc cu un Denim. Eu însumi aveam să-mi asigur o bună provizie din toate şi pentru multe luni aş fi putut scăpa de mizerabilele mirosuri de deodorant românesc.
Mă instalasem la o gazdă, un gospodar voinic şi plin de vervă, care, pe lîngă tăiatul lemnelor, creşterea animalelor, vînzarea de ţuică şi meşterirea unor lucruri prin casă, găsea timp să scrie şi poezii. M-am dus la el să stăm de vorbă şi, după o scurtă conversaţie despre curioasa boală care-i lovise un porc taman înainte de Crăciun, am ajuns la ceea ce mă interesa. Ştiam că are un coteţ plin de găini, aşadar, n-avea dumnealui şi nişte ouă de vînzare? „Ohoo – a exclamat omul – no, păi, mata îmi poţi cere multe din ce am eu prin gospodărie şi-ţi dau cu dragă inimă, chiar şi fără bani. Numa’ ouă să nu vrei, că aia nu se poa’. La noi aici, oul e amu ca aurul.“ Orice preţ am încercat să-i ofer pe bucată nu i s-a părut acceptabil. Mi-a spus că nici n-are destule găini, că se ouă rar, şi aşa mai departe. Cam acelaşi lucru mi-au răspuns şi cîţiva dintre vecinii săi la care am apelat plin de speranţă.
Visurile mele începeau să se destrame. Disperat, deja mă închipuiam cotrobăind pe furiş, în zori de zi, prin coteţele gospodarului după niscavai ouă. M-am gîndit totuşi că orătăniile ar face scandal şi m-ar da în vileag. Şi cum aş fi arătat eu, ditamai inginerul de la Bucureşti, prins cu mîna în coteţul ţăranului din Seini.
Soluţia a venit abia cînd am avut două zile libere şi m-am putut întoarce la Bucureşti. Am luat de acolo un carton de ouă (deşi nici asta nu s-a făcut chiar bătînd din palme), l-am transportat cu trenul şase sute de kilometri pînă la Seini şi, în cele din urmă, am devenit fericitul posesor al unei pungi de un leu în care se găseau cîteva săpunuri şi deodorante. Se pregătea congresul al XIV-lea al partidului comunist iar de turnul bisericii din secolul al XIII-lea fuseseră atîrnate megafoane la care, cît era ziua de lungă, se auzeau preamăriri ale realizărilor comunismului şi cîntări în cinstea marelui conducător.
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=302&cmd=articol&id=11959
____________________
"Daca vrei sa invingi lumea toata, invinge-te pe tine!" (Dostoievski)
|
Sly
Sly
back to top
|
Posted: Fri Dec 4th, 2009 11:58 | 10th Post |
|
Sbia acum am inteles de ce se pune asa pret pe oo in lumea asta.
O alta dovada ca romanii au balls.:-))
|
acrista83
Juna Junioara
back to top
|
Posted: Fri Dec 4th, 2009 12:09 | 11th Post |
|
Da, au???? Nu mai tin minte...
____________________
"Daca vrei sa invingi lumea toata, invinge-te pe tine!" (Dostoievski)
|
Sly
Sly
back to top
|
Posted: Fri Dec 4th, 2009 14:32 | 12th Post |
|
| Asa se zice,acu' nu stiu cat e folclor si cat adevar...parca si despre italieni se zicea ca-s latin loversi.
|
acrista83
Juna Junioara
back to top
|
Posted: Fri Dec 4th, 2009 21:07 | 13th Post |
|
| Da, 100% folclor si imaginatie colectiva
____________________
"Daca vrei sa invingi lumea toata, invinge-te pe tine!" (Dostoievski)
|
Sly
Sly
back to top
|
Posted: Fri Dec 4th, 2009 21:16 | 14th Post |
|
| Aha...colectiva,adica...in grup?
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Mon Dec 7th, 2009 00:57 | 15th Post |
|
era o vb veche
de scurta sa nu fie prea subtire, ca de lunga cat de groasa
Sly, daca vrei sa faci comparatii, viziteaza Jamaica
rad, rad
|
Sly
Sly
back to top
|
Posted: Mon Dec 7th, 2009 06:41 | 16th Post |
|
| Comparatii...cu ce?
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Mon Aug 23rd, 2010 18:33 | 17th Post |
|
De ce se credea ca rosiile sunt otravitoare, de unde vine expresia "It's raining cats and dogs" ("Ploua cu pisici si caini") sau "Salvati de clopotel", de unde vine obiceiul priveghiului, de cate ori se spalau oamenii in Evul mediu?
Raspunsurile le gasiti mai jos.
Igiena...
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa
calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final,
apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"
"Ploua cu pisici si caini"...
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini".
Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...
Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea derentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii
de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.
Rosiile sunt otravitoare...
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau
a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai nstariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind
otravitoare.
Farfurii din coaja de paine...
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intampla
des ca vasele sa faca viermi... Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.
Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati
morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori - rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut
obiceiul priveghiului.
Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite
si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o
gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").
Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare...
|
baldung grien
Member
back to top
|
Posted: Sun Mar 13th, 2011 11:13 | 18th Post |
|
| mi-e dor si de slai.
|
Current time is 20:16 | |
|
|
|
