| Author | Post |
|---|
clara
Moderator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 22:33 | 31st Post |
|
fleur,nu ma pricep sa dau sfaturi,mai ales ca viata mea e cam varza.
esti prea tanara pt atat de mult pesimism.eu iau lucrurile mai usor.stiu ca trebuie sa lupt pt ceea ce-mi doresc(cred ca,pana la urma,asta-i farmecul vietii).cele mai mari batalii le dam cu noi insine,iar aici nimeni nu ne poate ajuta.
acum ma duc sa ma culc,inainte sa mai debitez niste tampenii.noapte buna! sunt sigura ca maine vei vedea totul mai luminos.
____________________
Iubeste si fa ce vrei!
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 22:41 | 32nd Post |
|
Noapte buna!  Si stai linistita, n-ai debitat nici o tampenie Mi-ai fost chiar de folos 
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Thu Apr 24th, 2008 00:07 | 33rd Post |
|
Imi amintesc de o iarna din copilarie cand am avut parte de multa zapada. Si asa ne-am decis sa ne construim propriul iglu. Zis si facut. Dupa doua ore de presat zapada in cuburi de 50cm, aveam destule pentru a finaliza constructia. Au mai trecut inca doua ore de slefuire a interiorului si "sigilare" cu lumanarea (zapada se topea si ingheta rapid). Cand am terminat ne-am admirat cu mandrie opera. Din pacate, cand m-a prins mama ca vreau sa-mi iau cartea pe care o citeam in noua mea "casa", a trebuit sa aleg: cartea (inauntru in casa, la caldura) sau joaca (in iglu). Am ales cartea.
|
nadih
Moderator
back to top
|
Posted: Thu Apr 24th, 2008 03:20 | 34th Post |
|
eram copil, shi imi placea sa ma joc, in parcul din spatele militziei capitalei, acum, in lok e casa de mode - poate so fi schimbat
ce curcubee minunate se vedeau acolo, din varful brazilor
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Thu Apr 24th, 2008 23:06 | 35th Post |
|
| Imi amintesc cum eram fascinata de cioburile de sticla colorata pe care le gaseam prin spatele scolii si le strangeam. Apoi cum o fetita a spus sa i le imprumut sa faca nu stiu ce cu ele. Apoi ca nu a mai recunoscut ca erau ale mele, zicand ca ea le-a gasit. Apoi am renuntat sa mai ies afara.
|
messalina
god dam fuckin goddess
back to top
|
Posted: Fri Apr 25th, 2008 11:20 | 36th Post |
|
pentru singura fata din blocul meu mi-a fost destul de dificil sa copilaresc...necontrolat. singularitatea mea viitor-sexuala m-o silit, fara doar shi poate, sa adopt oareshce tactici de supravietzuire. una dintre ele era "informatzia". barza n-a fost pentru mine, niciodata, mai mult decat o biata pasare cu locuri bizare de cuib. iar viciul cititului mi-a desconspirat, de mica, tabuurile sexuale pe care parintzii nu le particularizau, dintr-o rezerva lesne de intzeles. de aceea, mi-aduc aminte de lungile sesiuni pe care le tzineam in fatza baietzilor "gura-casca" despre "fecundatzie", "vagin" shi alte cuvinte asemenea. desigur, mai dadeam shi rateuri la audientza, ca in povestioara de mai jos, care ma face sa zambesc shi acum, dupa atatzia zeci de ani...
coborasem cu doo pungi pline de jucarii shi-o patura in fatza blocului pe la pranz. desigur, la ora aceea de vara totzi picoteau prin casa, a digestie sau a caldura. cu o seara inainte primisem permisiunea de a vedea un film pe care, in mod normal...morala parinteasca l-ar fi cenzurat printr-o simpla trimitere la culcare. era vorba de primul medic care a gestionat o nashtere fara dureri. buuun. shi acolo invatzasem o expresie ale carei conotatzii depasheau limita sensului ei propriu...intrand in "concupiscentul" ce tenteaza, iremediabil, copiii. era vorba de expresia "a ashtepta un copil". desigur...in ashteptarea audientzei ce avea sa-mi ofere, iar, laurii celebritatzii de bloc nu pot nega ca nu eram cuprinsa de febrilitate.
dupa ce mi-am ashezat toate jucariile in ordinea de bun simtz a unei casutze de poveshti, a ieshit din scara blocului vecinul meu aurel. Ieshit e putzin zis. A rabufnit de pe scari sarind cate doo trepte deodata, in timp ce-shi tzinea mingea in mana ce nu sprijinea balustrada. Dupa o cautare plina de sperantza spre terenul de fotbal supranumit…(ghicitzi) maracana, aurel shi-a orientat privirea, resemnat, spre locul meu de joaca shi…oftand agale in batutul mingii “a dribling de pele” s-a indreptat spre mine…nu fara a simula doua eschive la cateva interventzii imaginare la mingea-i.
l-am intampinat cu nishte indicatzii esentziale despre cursul scontat al jocului nostru, nu fara a incerca sa-I trezesc curiozitatea asupra expresiei. “bun, eu sunt mama, tu eshti tata…tu te duceai la piatza shi eu ashteptam un copil”, am zis eu, inmanandu-i o sacosha mica. A intins mana automat, nu insa inainte de a mai arunca o ultima privire a condamnatului peste umar, spre maracana, spre ghinionul meu. Pentru ca in mare viteza acolo…se indrepta sorin docuz, un alt vecin de-al meu…inca molfaind placinta cu branza ce probabil ii fusese servita ca desert de bunica-sa, unica baba fumatoare a blocului. Niciodata n-am fost de parere, ca atunci, ca bunicile ar trebui sa-shi culce nepotzii dupa masa, prin orishice mijloace, nu sa-i lase sa digere agitatzi. sacosha mea a cazut, gravitatzional, pe patura. mingea shi-a reintrat in drepturi. aurel shi-a reluat driblingurile, indreptandu-se spre sorin…shi mi-a aruncat, din coltzul gurii, ceva ce suna a la revedere. “ bine, ashteapta-l, shi cand vine, vin shi eu de la piatza”.
am ramas stanjenita de povara informatziei neimpartashite, dar shtiam ca nici de strigam dupa ei nu ash fi reushit sa le captez interesul. asha ca m-am dus singura la piatza.
Last edited on Fri Apr 25th, 2008 11:27 by messalina
____________________
lasand toporul din mana,
messalina
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Fri Apr 25th, 2008 23:23 | 37th Post |
|
| Imi amintesc de un santz din spatele casei bunicilor care se umplea cu apa de fiecare data cand ploua mai binisor si se transforma intr-un mic rau care chiar o lua la vale, pe sub gardul din plasa de sarma, strabatand "livada", care era de fapt doar o faneatza cu un mic ogor in capat (avea si vreo doi meri si cativa pruni, e drept), apoi pe sub alt gard, din lemn, se avanta pe alte hotare. Ne placea sa iesim imediat dupa ce ispravea de plouat, de preferat desculti, si sa cercetam daca nu a venit si vreun peste, ceva, cu apa Dar desigur, erau doar melci fara cochilie si rame, vietati iesite din ascunzisurile lor inundate de apa. Iarba era alunecoasa si atat de verde... Intram in sant si ne era frica sa pasim pana la mijloc ca ne temeam sa nu alunecam si sa cadem. Imi placea sa dau cu piciorul in ochiurile mici de apa formate in denivelarile pamantului, sa dau iarba la o parte si sa descopar lutul cleios, pe care-l simteam placut in talpa si de care acum ma puteam curata cu usurinta, ca era apa peste tot. Toate simturile se ascuteau si se faceau unul. Intram ca intr-o transa. Sunet de apa clipocind, simt tactil de aspru sau moale, termic de rece, vizual de culori purificate, kinestezic de incercarea de a mentine corpul in echilibru si de a nu aluneca, miros de aer curat si de iarba uda... Imi placeau pomii ca trunchiurile li se inchideau la culoare de la apa. Mainile le cercetau curioase lichenii parca mai inviorati si muschii ce cresteau pe nepusa masa de la cateva picaturi hranitoare de apa... Totul stralucea... Pana si cerul parca avea o culoare mai clara dupa ce se insenina... Last edited on Sat Apr 26th, 2008 00:41 by 0fleur0de0lis0
|
blacksmile
Super Moderator
back to top
|
Posted: Tue May 6th, 2008 20:26 | 38th Post |
|
Cand ma gandesc la copilarie, ma gandesc la plimbarile pe care le faceam prin padure cu bunicul. Mergeam pana oboseam, frunzele uscate plangeau sub picioarele mele, gazele se rugau cu ardoare sa le mai dau o sansa, iar fluturii se aratau mai sociabili pe atunci. De curand m-am gandit sa fac o vizita locurilor de odinioara. Gazele nu ma mai implora, fluturii se codesc si au simtit ca nu mai sunt la fel de inocenta pentru a nu fi un pericol si cel mai trist, nu-mi mai raspunde nici ecoul,aud doar muzica dintr-o masina "plina de simtire". S-a mai dus un mit.
____________________
"O prapastie nu poate fi trecuta din doua sarituri mici"
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Wed May 7th, 2008 00:33 | 39th Post |
|
Daca nu e un secret, nu ne spui si noua unde putem gasi locul din poza?
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Fri May 9th, 2008 01:54 | 40th Post |
|
Mi-am amintit, desi "amintire" nu chiar corect daca ma gandesc la faptul ca nu am uitat niciodata, de acea clipa in care am luat o decizie ilogica si nebuneasca. Toate gandurile mele urlau "Nu", pana si muschii protestau ... iar undeva in fundal, amintirea lui Gustave Le Bon repeta obsesiv si abia auzit: "Si daca totusi?" ...
|
Sly
Sly
back to top
|
Posted: Fri May 9th, 2008 02:07 | 41st Post |
|
Anonimus wrote: Mi-am amintit, desi "amintire" nu chiar corect daca ma gandesc la faptul ca nu am uitat niciodata, de acea clipa in care am luat o decizie ilogica si nebuneasca. Toate gandurile mele urlau "Nu", pana si muschii protestau ... iar undeva in fundal, amintirea lui Gustave Le Bon repeta obsesiv si abia auzit: "Si daca totusi?" ...
Nu ne impartasesti si noua?Pe mine m-ai facut curios.
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Sat May 10th, 2008 18:47 | 42nd Post |
|
| Si pe mine Dar destainuirea are un farmec aparte si pentru misterul acesta Clipa golita de material, redusa doar la lupta interioara...
|
travisbickle
Member
back to top
|
Posted: Mon May 12th, 2008 21:02 | 43rd Post |
|
C-am batut iar zilele astea cararile adolescentei...
____________________
http://blogulujoelampton.blogspot.com/
|
messalina
god dam fuckin goddess
back to top
|
Posted: Mon May 12th, 2008 21:05 | 44th Post |
|
shi n-ai retrait...la cate-un coltz de peisagiu...o replica, o emotzie...o aventura?
eu in botanica m-am imprietenit cu trei castani care shtiu muuulte despre mine. oare ar trebui sa-i ucid?
____________________
lasand toporul din mana,
messalina
|
travisbickle
Member
back to top
|
Posted: Mon May 12th, 2008 21:17 | 45th Post |
|
Sincer ?
Am cautat banca si nu mai era, in locul ei au facut un teren de baschet. Tufa de iasomie s-a dus sh-aia, au ridicat o monstruozitate de bloc in coltul ala.
Manca-mi-ar !!!
____________________
http://blogulujoelampton.blogspot.com/
|
travisbickle
Member
back to top
|
Posted: Mon May 12th, 2008 21:21 | 46th Post |
|
"Castanii" mei de aici au fost deja ucisi de altii...
Mi-au mai ramas in schimb - slava Domnului ! - destui.
____________________
http://blogulujoelampton.blogspot.com/
|
Scarlett
Moderator
back to top
|
Posted: Mon May 12th, 2008 22:50 | 47th Post |
|
| Amintirile mele din copilarie sunt legate de cataratul in pomi,rochia murdara de dude,genuchii "carne vie " de la bicicleta si cazaturi , desculta (libera alegere ) ,sarit peste baltoace , podul casei bunicilor , mirosul painii facute in casa ,mirosul scortisorei din placinta cu mere ,joaca de-a razboiul in cimitir ,furatul de cirese si flori ,ce stiti voi playstation-istilor ,care-i adevarata bucurie si libertate a copilului! Last edited on Mon May 12th, 2008 22:53 by Scarlett
____________________
Einstein "Este mai usor sa dezintegrezi un atom decât o prejudecata"
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Tue May 13th, 2008 00:55 | 48th Post |
|
Imi amintesc deseori acel vid pe care-l simteam cand nu aveam ce citi ... erau alte vremuri si o carte noua era cadoul zilei respective. Cand prindeam o intreaga biblioteca plina cu carti "noi" (necitite) era sarbatoare. Iar cand venea seceta, reciteam si retraiam ...
"Si picaturile de sange stiu ce inseamna acasa.
Altfel s-ar rataci prin corp si-ar uita sa se intoarca la inima"
O. Paler
|
Scarlett
Moderator
back to top
|
Posted: Tue May 13th, 2008 15:38 | 49th Post |
|
| Am uitat sa scriu...cititul sub patura cu...lanterna ....dupa ora de culcare !
____________________
Einstein "Este mai usor sa dezintegrezi un atom decât o prejudecata"
|
Current time is 18:00 | Page:   1 2 |
|
