| Author | Post |
|---|
0fleur0de0lis0
Guest
back to top
|
Posted: Mon Mar 17th, 2008 19:34 | 1st Post |
|
Scrieti despre ce va amintiti cu placere cand va priviti copiii sau cand pur si simplu va e dor sa fiti din nou copil; despre primele voastre amintiri si de ce credeti voi ca tocmai acelea au ramas...; despre shotiile pe care le faceati...; despre locurile si oamenii care v-au marcat in sens pozitiv (daca vreti sa ne impartasiti si amintirile neplacute, desi nu cred, facem un topic si pentru asta, dar aici vreau o atmosfera pozitiva!  )
Despre copilarie...
Enjoy! 
|
Bryaxis75
Guest
back to top
|
Posted: Mon Mar 17th, 2008 22:45 | 2nd Post |
|
va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! demisionez din functia de ADULT.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati
|
PISCOT
Guest
back to top
|
Posted: Tue Mar 18th, 2008 10:21 | 3rd Post |
|
^ demisia respinsa. Bashti la treaba .
|
Bryaxis75
Guest
back to top
|
Posted: Tue Mar 18th, 2008 15:12 | 4th Post |
|
| Bingo
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Wed Mar 19th, 2008 21:21 | 5th Post |
|
Imi amintesc cum pe atunci aveam un vis care se repeta... Se facea ca puteam sa zbor si senzatia era surprinzator de...credibila, era ca si cum nu as fi dormit, traiam visul acela... In fiecare noapte cand il regaseam era un pic altfel... uneori zburam ca sa vad lumea de sus, alteori ca sa fug de ...niste persoane, cred, care ma... haituiau... Dar de fiecare data zborul imi pornea din ograda bunicii. Alergam un pic si din ce in ce pasii nu-mi erau doar pasi ci era ca si cum as fi sarit in lungime, dar fara efort.Apoi nu mai era nevoie sa alerg.. ma ridicam si cumva corpul imi zvacnea intr-un asa fel incat inaintam... ca si cum te-ai da intr-un scranciob, cand iti folosesti toti muschii sa ajungi cat mai sus. Si zburam... Era un pic ametitor sa vezi panorama satului, cand totul era prea mic sa-l percepi cu usurinta si se facea ca ochii imi oboseau. Dar de cele mai multe ori nu priveam decat fugitiv in jos... Eram mai atrasa de inalt si de aerul care se opunea zborului.
Mi-e dor de zbor. Cat de real parea...
|
manto
Happinessonlyrealwhenshared
back to top
|
Posted: Wed Mar 19th, 2008 21:34 | 6th Post |
|
Multi ar vrea sa iti viseze visul
Si, oricum, cel putin juma de realitate e in vis...
Se numeste "lucid dreaming"... Cand visezi incearca sa iti dai seama ca visezi, sa iti trezesti constiinta putin, apoi manevreaza visul cum vrei... Si cu exercitiu... manevreaza-ti subconstientul... vezi ce contine ,calatoreste in trecut.
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Thu Mar 20th, 2008 22:13 | 7th Post |
|
da, e interesant ce zici... am realizat insa deja ca pot face si asta Nu de putine ori am trait in vis ceea ce mi-am dorit, dar am simtit in realitate de-abia ani mai tarziu. La inceput, intradevar, mai ales daca somnul e mai profund, nu-mi dau seama ca visez... dar cu cat inaintez in visare, imi amintesc de locurile pe care le revad (sunt unele pe care nu le-am vazut niciodata dar imi apar in vis, cum ar fi un loc ciudat, in ruine, pe care nu-l vad clar, dar nu stiu de ce am impresia ca e o biserica, sau langa o biserica) incep sa fac diferite conexiuni ca si cum as fi pe jumatate treaza. Si daca ma intereseaza ceva in mod special, il cercetez ca si cum as face-o in realitate, numai ca de cele mai multe ori atunci chiar ma trezesc si uneori uit ce am visat.
Dar visez foarte, foarte rar. Sau nu-mi amintesc doar, deloc.
Si ca sa fiu ontopic: cand eram mica nu-mi starneau nici un interes bebelusii ori copiii mai micuti. Nu intelegeam ce ii face pe ceilalti de varsta mea sa adore papusile-bebelus ori de ce maturilor le placea sa-mi stranga intre degete obrajii (simteam ca e cu afectiune, totusi, dar era incomod). De-abia dupa ce s-a nascut fratele meu acum 8 ani am descoperit si copiii iar eu parca mi-am retrait copilaria pe parcursul cresterii lui. Am descoperit ca am uitat atat de multe lucruri si senzatii care la vremea aceea m-au fascinat...
Ma intreb daca atunci cand voi avea si eu copii voi avea o noua sansa sa simt acele lucruri sau daca de data asta voi fi mai insensibila din punctul asta de vedere..
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Sat Mar 22nd, 2008 21:30 | 8th Post |
|
| ati copilarit la tara sau la oras? unde credeti ca s-ar dezvolta mai armonios un copil?
|
magaruldeaur
Guest
back to top
|
Posted: Sun Mar 23rd, 2008 17:56 | 9th Post |
|
Fleur,atunci cand visezi ca zbori e de bine.Inseamna ca esti intr-o faza creativa (si impacata cu tine insati )a vietii tale.
Eu nu mai imi amintesc de cand n-am mai visat ca zbor,ceea ce e grav.Grav e cand visezi ca esti in cadere,atunci psihicul e la pamant si ca si premonitie..e de rau(desi nu cred in de-astea).Autosugestia da,e buna,dar tot iti trebuie un echilibru mintal sau ceva antrenament.
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Tue Mar 25th, 2008 22:39 | 10th Post |
|
Am visat ca sunt si in cadere, asta e mai frecvent acum... Desi.. cred ca uneori am simtit chiar si treaza fiind, senzatia fizica de cadere, cu teama implicita, cu o tresarire neplacuta... Nu pot sa imi explic fenomenul... Pur si simplu ma pierd in ganduri si deodata am senzatia ca ...alunec.
Imi place ca va place pshihologia :p Ador forumul asta
Dar sa cautam si ceva on topic... :-? Poate fi tare buna mancarea special facuta pentru copiii. Pacat ca nu e sarata. Dar se poate rezolva. Ce buna era supitza concentrata cu carnea de pui tocata marunt si amestecata acolo si cu paine pe care o facea tata lu' frate-meu! mmm..
|
manto
Happinessonlyrealwhenshared
back to top
|
Posted: Tue Mar 25th, 2008 22:53 | 11th Post |
|
Se spune ca daca nu mai esti constient de simturile tactile poti visa ca zbori... Probabil ca e incompleta explicatia, ca de obicei nu se iau in considerare laturile psihice.
Zborul este desprinderea de trup, senzatia de libertate, de a cuprinde lumea, de a o privi in liniste de sus, in ansamblu.
Pastram memoria ancestrala a pasarilor undeva in subconstient? A lumii animale si chiar vegetale?
Amintirile din copilarie sunt nucleul pe care ne-am format ca adulti...
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Thu Apr 3rd, 2008 23:03 | 12th Post |
|
| vazand sursa avatarului tau mi-am amintit ca atunci cand eram mica ma impresionau tare mult toate ganganiile. Cea mai mare necunoscuta au ramas niste fiinte de... cred ca 0,3mm diametru, rosii, ce se plimbau pe pietrele de la temelia casei bunicilor, pe care n-am putut sa le observ suficient de bine cu ochiul liber. Totusi am reusit sa le disting piciorusele si dupa forma corpului am conchis ca-s probabil paianjeni.
|
pygmalion
Guest
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 17:25 | 13th Post |
|
| Il mutam la jurnale,topicutzu'?
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 20:33 | 14th Post |
|
| da, desigur, daca se poate... ti-as fi recunoscatoare
|
pygmalion
Guest
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:03 | 15th Post |
|
| ..am mutat topicul...Azi noapte...a.am gresit topicul...ala era jurnal colectiv...
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:23 | 16th Post |
|
Mere coapte de bunica.
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:25 | 17th Post |
|
Anonimus wrote: Mere coapte de bunica.
Cum le cocea? Pe jar sau pe soba sau in cuptor? Facea asta des?
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:33 | 18th Post |
|
In cuptor. De facut o facea in fiecare seara. Veneam de la sanius si cand intram inauntru ne intampina acel miros specific. Ah, ce vremuri !!!
Am uitat sa scriu: uneori le ungea deasupra cu o mixtura din apa cu zahar (sau miere) si scortisoara. Ce gust avea nu cred ca trebuie sa mai spun.
Last edited on Sat Apr 5th, 2008 21:35 by Anonimus
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:44 | 19th Post |
|
wow, in fiecare zi.. da, frumoasa amintire... Cred ca aveai o bunica gospodina, daca nu se plictisea sa le faca Sau ii placea sa va vada bucurosi
Ar fi frumos daca am duce mai departe traditiile astea si ne-am bucura la randul nostru copiii... Ma uit la fratele meu asta mai mic si il compatimesc. Nu are ce alta face decat sa se uite la televizor si la calculator, ori sa iasa in fata blocului, unde de regula intalneste copii maleducati care il enerveaza si il fac sa se retraga in casa pentru o vreme. Noroc de tata ca se mai joaca cu el si de scoala ca il pune si in altfel de situatii. Tare nasoala viata la oras... mai ales pentru un copil care simte nevoia sa cunoasca lumea si nu gaseste decat betoane si mizerie...
Dar poate ca nu vad eu bine... Cei care ati copilarit in oras, ati putea sa-mi spuneti ce anume v-a condimentat copilaria?
Mai povesteste-ne, Anonimus!
|
Anonimus
Moderator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:50 | 20th Post |
|
Nu am de unde sti motivatia ei, eram prea mic atunci. Stiu insa ca avea o anumita sclipire in ochi (pe ca n-o voi uita niciodata) in timp ce noi infulecam de zor. Altceva special nu prea ar fi de spus pentru ca e greu (daca nu imposibil) sa explici cui n-a trait asta care e mirajul unei cani cu lapte si cacao, insotita de paine alba proaspata. Sau cum as putea descrie mirosul care venea dinspre cuptorul de paine din curte, in timp ce noi eram lihniti de foame dupa ore de joaca?
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Sat Apr 5th, 2008 21:58 | 21st Post |
|
eu inteleg. Imi amintesc de marile sarbatori cand framanta aluat intr-un lighean urias si facea cate vreo 6 "placinte" rotunde (cozonaci). Noi luam cate un botz de aluat si faceam pupeze cum ne invatase bunicu, crestandu-le cu cutiul motzurile Si le asezam deasupra cozonacilor,sa se coaca. Mirosea asa frumos... Si-mi placea cuptorul ca era caldutz. Ma urcam pe el, pe dupa horn si-mi puneam talpile pe el, sa le incalzesc. Se crapase si era uns proaspat cu lut... Imi placea sa-i simt fiecare motiv al asprimii lui Imi placea si jarul din cuptor, dar nu puteam sa-l privesc indelung. Il deschideau doar sa vada daca totul era in regula...
Poate mai poestesc maine Pana atunci, daca ai timp, poavesteste si alte amintiri din copilarie, nu neaparat ce tineau de mancare. 
|
manto
Happinessonlyrealwhenshared
back to top
|
Posted: Sun Apr 6th, 2008 04:03 | 22nd Post |
|
| Eu ce sa zic... Imi amintesc primele mele aparate de radio, unele mergeau fara baterii, la nesfarsit...... Placerea cand vedeam ca merg... Tranzistoare, bobine, condensatoare variabile... Fascinant sa prinzi muzica din aer... Last edited on Sun Apr 6th, 2008 04:05 by manto
|
bre
Member
back to top
|
Posted: Sun Apr 6th, 2008 12:12 | 23rd Post |
|
cad eram mica eram fascinata de locurile stramte si intunecoase...im placea sa ma bag sub masa, dupa dulap, sub patura cu totu'...sa imi fac corturi din ce gaseam prin casa...ca sa nu mai zic ca eram pasionata de spatiul dintre pat si perete...imi placea cum miroase, mai aleas noaptea....
____________________
c'est la vie toujours parchive...
|
magaruldeaur
Guest
back to top
|
Posted: Sun Apr 6th, 2008 14:57 | 24th Post |
|
| Cand eram copil,imi placea sa inventez tot felul de povesti sa impresionez fetele...Si vacantele la tara sau langa Biserica Neagra din Brasov erau bestiale.Erau copii germani(sasi) atunci(inainte de Revolutie,acum sunt in Germania sau Canada toti)care nu stiau perfect romaneste dar erau innebuniti dupa casete cu Toma Caragiu,si repetau intr-una dupa un sketch al lui"Eu sunt Mefisto"...Ne jucam de-a v-ati ascunselea pana noaptea tarziu,pe toate stradutele,era safe.Aveam secrete ,baietii cu baietii si fetele cu fetele...Si vorbeam toata noaptea despre extraterestrii pana ne speriam incat nu mai puteam pleca acasa..iar acasa cand ajungeam ne invada o bucurie inefabila si irepetabila
|
roscata
Guest
back to top
|
Posted: Sun Apr 6th, 2008 19:39 | 25th Post |
|
| La tzara ne distram cel mai bine.Ii exasperam pe vecini.Ce rai eram!!Ca si Bre ne ascundeam si faceam tot felul de farse...Unele chiar fara pic de bun simt:p
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 21:28 | 26th Post |
|
| Mi-e dor sa am atata timp incat sa nu stiu ce sa fac cu el, sa am atatea idei dar sa fie prea multe sarbatori care nu ma lasa sa lucrez, mi-e dor ca toata lumea sa doarma si eu sa fiu treaza si sa-mi construiesc o lume din nimic, suficienta si fara sa necesite o motivatie, fara intrebari... Mi-e dor sa nu stiu ce e aceea iubire, mi-e dor sa-mi doresc sa fiu singura, mi-e dor ca toate raspunsurile la toate intrebarile pe care mi le pun sa le gasesc fascinante si sa nu le tagaduiesc.
|
clara
Moderator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 21:49 | 27th Post |
|
| fleur,ce viata ar fi aia?
____________________
Iubeste si fa ce vrei!
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 21:54 | 28th Post |
|
o viata pe care am trait-o, care mi-a fost draga, cand reuseam sa zambesc toata ziua nu de dragul de a zambi ci pentru ca ma bucuram de ce vedeam in jur si de mine...O viata care a fost usoara... Sunt o LASHA, stiu 
Stiam sa ma bucur, sa ma apreciez, sa ma apar. Acum parca ma autodistrug. Nu inteleg ce se petrece cu mine...
|
clara
Moderator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 22:02 | 29th Post |
|
fleur,daca e cineva pe acest forum care se bucura cu adevarat de viata,aceea esti tu. stii sa te bucuri pt fiecare lucru marunt,ceea ce eu,de exemplu,am uitat.
nu stiu cum erai in perioada de care amintesti,dar mie imi placi asa cum esti acum. si nu cred ca sunt singura.
____________________
Iubeste si fa ce vrei!
|
0fleur0de0lis0
Administrator
back to top
|
Posted: Wed Apr 23rd, 2008 22:13 | 30th Post |
|
esti draguta... Ma bucur eu, dar si cand ma intristez... A fost si o perioada foarte sumbra... Mi s-au intiparit in colturile buzelor momentele de dispret, deznadejde si tot ce vrei... De vreo doi ani incerc sa rad, de multe ori fortat, incerc sa-mi amintesc ca acum am de ce sa ma bucur... Putin mai devreme ma examinam in oglinda amintindu-mi de un vecin, un copil care si el a crescut parca peste noapte, e mai inalt decat mine acum si care-mi spunea mirat cat de mult m-am maturizat... Nu reusesc sa vad schimbarea cu exactitate. Dar parca, relaxata, fata mea nu mai e atat de rece, parca acum e zambetul cel care asteapta sa se nasca, nu plansul. Dar metamorfoza nu e incheiata...
E prea mult pesimism in mine si reusesc totusi sa-l ascund, poate de aceea va place cum par a fi
Dar esenta noastra e de fapt ceea ce tindem sa fim, ceea ce ne dorim si atunci ar trebui sa va dau dreptate ca sunt demna de apreciere, nu?
|
Current time is 18:02 | Page: 1 2   |
|
